Știri și evenimente

24 ianuarie 1859: context și semnificație

24 IANUARIE 1859 - CONTEXT ŞI SEMNIFICAŢIE
 
Pe 24 ianuarie aniversăm 162 de ani de la dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Moldovei și Țării Românești, un pas important spre crearea statului român modern.
Dubla alegere a avut loc în contextul unor importante reașezări geopolitice în Europa, ce permiteau și românilor să înfăptuiască idealul unirii celor două principate. Tratatul de pace de la Paris (martie 1856), încheiat în urma Războiul Crimeii, demonstra încă o dată valoarea strategică a principatelor, spațiu tampon între trei mari imperii. Intrate sub garanția colectivă a puterilor europene, prin Tratatul din 1856 Moldova și Țara Românească căpătau o voce în privința viitoarei lor organizări politice: în fiecare stat urma să fie convocat un Divan ad-hoc, alcătuit din reprezentanți ai tuturor categoriilor sociale.
Mișcarea unionistă s-a activat și mai mult după 1856, dinamizată și de revenirea acasă a patrioților exilați după implicarea lor în Revoluția de la 1848. În vara anului 1857, falsificarea alegerilor pentru Divanul ad-hoc al Moldovei, prin amestecul puterilor străine și forțelor interne antiunioniste, a determinat protestele „partidei naționale”. Una dintre cele mai vizibile reacții a fost cea a pârcălabului de Covurlui, Alexandru Ioan Cuza. Succesul forțelor unioniste în noi alegeri libere a făcut ca în Divanurile de la Iași și București voința națiunii să fie clar exprimată. Românii își doreau, între altele, „unirea într-un singur stat, sub numele de România”.
În 1858, reprezentanții marilor puteri au elaborat Convenția de la Paris, cu rol de constituție pentru principate, o soluție de compromis între interesele Europei și doleanțele românilor. În privința unirii, documentul stipula ca cele două state să constituie „Principatele unite ale Moldovei și Valahiei”, având însă domni, adunări și guverne separate. Domnitorii urmau să fie aleși pe viață, dintre pământeni, de către adunarea electivă a fiecărui principat.
În acest context trebuie înțeleasă alegerea adunărilor elective de la Iași și București. Cum „partida națională” nu avea un candidat acceptat de toți electorii liberali, la începutul lunii ianuarie 1859 a fost propusă candidatura lui Al. I. Cuza, patriot cunoscut prin participarea sa la revoluția de la 1848 și pentru strădaniile sale în scopul realizării Unirii. Pe 5 ianuarie 1859, Cuza a fost ales domnitor al Moldovei cu unanimitatea voturilor electorilor. Pentru lidrii „partidei naționale” de la București, alegerea lui Cuza ca domn al Țării Românești era soluția cea mai potrivită de a demonstra întregii lumi voința de unitate a românilor. Pe 24 ianuarie 1859 Cuza a fost ales în unanimitate și în adunarea munteană, într-un nou act de politică a faptului împlinit.
Se realiza astfel o uniune personală, un prim pas către statul național. În prima perioadă a domniei sale, între anii 1859–1861, prioritatea lui Al. I. Cuza și a guvernelor sale a fost reprezentată de acțiunile diplomatice pentru recunoașterea dublei alegeri și pentru a transforma Principatele Unite în România.
Orașul Galați a fost profund implicat în toate aceste acțiuni unioniste. Este suficient să menționăm, în afara lui Cuza, personalitatea lui Costache Negri, un alt patriot român legat de regiunea din sudul Moldovei.
 
prof. dr. Constantin Ardeleanu